N-ai auzit încă de Jingle?!

     Ca și orice persoană pasionată de modă, în fiecare zi accesez tot felul de site-uri ce au în stocuri sau doar prezintă diferite articole vestimentare. Însă, am observat acum câteva zile că accesez cam aceleași site-uri și chiar criticam puțin aspectul lor, modul de căutare al produselor, pozele, tot ce cuprindea site-ul respectiv. Voiam ceva mai diferit, ceva ce nu mai văzusem până acum și parcă cineva îmi ascultase dorința, deoarece, tot umblând printre toate acele cărări ale mărețului internet, am găsit exact ce îmi doream, și anume Jingle! Primul meu gând care a fost când am deschis site-ul a fost ”WOW! Asta e!”

    Pe lângă design, poze și toate celelalte aspecte, am descoperit un nou motor de căutare care mai e și pur românesc! Asta chiar nu am mai văzut până acum. Doar scrii ce îți dorești și o multitudine de articole umplu pagina din fața ta. Nu mă refer să selectezi culoarea, tipul de articol și ce îți mai impun celelalte site-uri. Spui liber ce îți dorești și ți se oferă! Sunt prezentate toate articolele ce corespund cerințelor tale din toate site-urile. (paleta de culori m-a impresionat cel mai mult)
     Spre exemplu, de la un timp am o obsesie pentru rochii, iar primul meu gând a fost să caut asta și doar am scris ”ROCHIE ALBASTRĂ” și BAM! Atâtea modele! Atâtea nuanțe de albastru! Deja am găsit rochia pe care vreau să o port la majoratul unei prietene. Atât de repede!

Rochia perfectă pentru o ocazie specială

Rochie ce se potrivește atât la o ocazie cât și la o plimbare în aer liber

     Se pare că producătorii s-au gândit și la prădătorii de reduceri. Poți căuta spre exemplu ”FUSTE LA REDUCERE” sau orice alt articol și cele mai mici prețuri ale unor produse de o calitate incredibilă îți sunt prezentate. (sincer, asta mi-a plăcut super mult!)

Școală sau plimbare? E perfectă!

Fustă pentru orice tip de ieșire la un preț super!

     Nu-i așa că deja v-am stârnit curiozitatea? Ca să vă convingeți mai bine verificați și singuri și nu veți regreta acel moment.

 Pentru că un singur moment îți e de ajuns pe site-ul Jingle.ro și garderoba ta este completă!

De ce neapreciați?

     Într-una din zilele trecute am observat ceva cam anormal, părerea mea.
În timpul unei ore la școală, profesoara ne-a cerut să spunem câteva informații despre o anumită personalitate. Un elev a ridicat mâna, l-a numit și a spus o frază iar profesoara i-a răspuns pe un ton sec și o privire superioară : ”N-ai spus nimic.”
     De ce nu se apreciază nicio fărâmă de bine?
Adică dacă ii adresezi elevului 10 întrebări iar el nu răspunde la 3, nota 5. Și îți mai și spune ca e notă mare. Păi în momentul acela, nu e evident că acel elev nu mai are niciun interes pentru respectiva materie? Ce spune? Că mai bine nu se mai stresează deloc și să-i pună 4 și să știe că l-a meritat, decât 5 și se chinuie atât ca să îi demonstreze cui? Lui? Sincer nu. Pentru că dacă vrei să-ți demonstrezi ție faci din ambiție, cu plăcere, fără să aștepți vreo răsplată de la cineva anume. Deci? Îi demonstrează până la urmă unui cadru didactic care vine cu nervi la oră, ți se crede superior, nu are absolut niciun chef și lista continuă. Și uite așa, din cauza unui profesor, tot interesul tău pentru o materie care este interesantă (pentru că toate materiile au o fărâmă de interes) se scuuurge încet încet până nu mai rămâne nimic.
     Apoi spune că noi, generația de azi, nu mai avem pic de interes pentru carte, că nu a venit nimeni niciodată să o întrebe de olimpiadă. Păi dacă tu ești atât de distantă cu elevii, cum vrei ca ei să își dorească așa ceva? Dacă tu te crezi atât de superioară și îi faci să se simtă atât de inutili în preajma ta, cum vrei ca ei să-ți ceară ajutorul? Doar întreb.
Tot acum câteva zile un coleg și-a spus opinia în legătură cu ceva, iar ea a zis ”Tu mă corectezi pe mine?” Exemplul ăsta, zic eu, e suficient să vă dați seama cam cum stă treaba. Adică tu, elevule, ești un nimeni față de mine care am făcut facultate și am dat examene. Tu nu știi nimic, de ce vorbești? De parcă sunt eu de vină, ca elev, ca am 16 ani și că abia acum învăț lucruri noi.
     Eu știam că avem dreptul la liberă exprimare, la opinii, că avem dreptul să spunem orice gândim. Nu. Că e posibil să rămâneți corigenți. Vi se pare normal?
Nu spun că așa sunt toți profesori. Spre exemplu am o profesoară care este total opusul. E atât de drăguță și răbdătoare, explică până și un cuvânt banal căruia nu îi știi conotația, e deschisă, bine dispusă mai mereu, cu zâmbetul pe buze, corectă la note. Îți e drag să stai la ora ei.

Eu așa consider că ar trebui să fie un profesor.

Voi de ce credeți că nu suntem apreciați de către profesori? Vi se pare normal?

Delicii sănătoase

     Poate o să ma credeți ciudată sau ceva dar eu mănânc foarte mult dulce. Și nu doar foarte mult, ci exagerat de mult. Dacă s-ar putea eu să nu mănânc cu săptămânile mâncare gătită, ci doar dulciuri cumpărate sau făcute acasă. De la un timp am o nouă pasiune..gătitul. Gătesc și câteva feluri de mâncare dar mai nou îmi place să fac în special dulciuri. Să încerc noi rețele, noi creme, etc. Deocamdată sunt încă la stadiul de începătoare așa că nu ma pot lăuda sau ceva dar brioșele chiar îmi sunt apreciate. Am mai încercat eu niște combinații și chestii și.. bineînțeles că nu mi-au ieșit. Eh, măcar cățeii mei au avut parte de ceva mai diferit fată de granule.
În fine.
     Revenind la dulciuri. Pe lângă ciocolata și alte miile de sortimente de ”ceva bun” se afirmă și MIEREA.
MMMMMMMMMMMMMIEEEEREA.
Sunt obsedată. Sincer. Adică pe cine mai cunoașteți să stea cu un borcan de miere în brațe și să mănânce fără pâine sau ceva câte jumătate de borcan de 800g odată? Chiar acum câteva minute mă gândeam ce beneficii are. Am căutat și am găsit că e unul dintre cele mai bune alimente pentru organism. E atât de bună și la digestie, pentru diabet, lipsa de calciu și magneziu chiar și pentru tulburările de creștere și dezvoltare ale copiilor.
     Însfârșit un ceva bun care nu îmi aduce probleme cu supraveghetorul și nutriționistul meu. Adică mama. Nici nu apucam să pun mâna pe o napolitană cu ciocolata că vocea cristalină îmi răsuna în urechi mai tare decât atunci când ascult muzică la caști la cel mai ridicat volum, și pronunța cuvintele magice ”AI MÂNCAT?!” Sau iubitul meu care dacă s-ar putea să mănânc și în somn mâncare gătită nu ”prostii”.
     Mierea să zicem că e ”scăparea” mea. E ceva ce îndrăgesc de mică, ceva atât de dulce și de bun exact cum îmi place mie, și ceva care e foarte sănătos.

(abia luasem borcanul..acum nu mai am la ce să fac poză)

     Făcând acum o legătură între miere și ”noul meu talent” (nu prea talent dar hai să-i spunem așa).. mă gândesc să fac o prăjitură cu miere.
Ce ziceți?
Dacă vreți, dați-mi câteva rețete pe baza acestui ingredient.
Șiiiii întrebarea mea pentru voi este:

Care este acel ”ceva bun” al vostru?

TIPURI DE PERSOANE

Persoanele fara caracter

Observ cu mult dispreț cum multi își bârfesc persoanele cu care stau în majoritatea timpului.

     Nu prea înțeleg de ce unii procedează așa. Adică tu stai cu o persoană mai mereu iar atunci când ești într-un alt anturaj prima ta grijă este să spui cam toate defectele acelei persoane, sau mai rău, gândurile pe care a vrut să ți le împărtășească doar ție. Nu e o soluție bună!
     Dacă respectiva persoană are ceva în comportament ce te deranjează.. pur și simplu spune-i. O ajuți, și tu te descarci și se leagă o prietenie bazată pe mai multă încredere.
     Sunt persoane fără caracter cele care își bârfesc acei ”cei mai buni prieteni”. Păi ori sunteți cei mai buni prieteni cu adevărat, ori de ochii lumii?
Sunt persoane care atunci când stau în grupul lor de 3-4 sunt numai râsete, numai prietenii, dar, dacă pleacă o persoană din acel grup, restul încep să o vorbească și să spună ”nu înțeleg de ce mai stă cu noi” și alte chestii urâte, la fel și dacă pleacă și altă persoană din acel grup și tot așa.
Încă mă chinui să înțeleg și credeți-mă că aici chiar nu pot.
     Mai de grabă 100 de proști decât unul dintr-ăsta! Măcar știi că ăla-i prost și mna.. e prost, n-ai ce-i face. Dar o persoană căruia să îi spun ce simt sau cu care să vorbesc foarte multe iar ea să-mi înșele încrederea? Mai bine nu.
Sfatul meu e: Dacă ați auzit că o persoană mai apropiată v-a vorbit de rău..adică să fi spun ceva de rău de voi altcuiva, dar acel lucru să NU-l fi spus vouă, vorbiți atât cu persoana apropiata cât și cu persoana care v-a spus. Și dacă ea chiar a făcut asta.. mai bine renunțați. N-are rost. Acea persoană este fără caracter iar ea niciodată nu va știi să facă altceva decât să bârfească. Acea persoană mereu va fi simbolul omului laș care nu va spune nimic pe față, ci doar pe ascuns.
     Mai bine spuneți liber tot ce gândiți despre oricine, fără niciun regret. Așa vă vor știi toți că veți fi sincer, chiar dacă riscul este să nu fiți suportat. Asta e. Se promovează FALSITATEA. Dar hai că poate se va schimba ceva ceva.
Și acum întrebarea mea pentru voi este:

Ce ați fi/Ce sunteți? Un sincer nu prea suportat, sau un fals iubit de toți?

Ziua Izabellei - Un eveniment marcant în istoria poporului român

     S-a ajuns să se dea la știri cele mai stupide informații.
În loc să ne avertizeze dacă este vreun atentat nu știu unde și dacă e posibil să se ajungă și la noi în țară.. nu. Discutăm despre ZIUA IZABELLEI
     O fetiță de 12 ani care a făcut o greșeală pe facebook și mulți au acceptat invitația e mult mai important și demn de dat la știri decât un copil care poate a câștigat un premiu important la un concurs, decât un sportiv care are sute de premii, etc. Astea nu sunt reportaje importante.
      Un sociolog spunea că e bună o astfel de greșeală pentru că a reacționat multă lume și că suntem o comunitate.
Păi hai să fim o comunitate la altceva! 

Nu la evenimente care nu au niciun scop și nici măcar amuzament.

Tu ce crezi că ar trebui să se ia în considerare mai mult în țara ta?

Lipsa de încredere în oameni. Izolare. Lipsa de comunicare.

     Oricine a avut un moment, și pun pariu ca nu doar unul, în care nu se simțea bine. Nu mă refer din punct de vedere medical, ci sentimental.

     N-ai avut tu un moment în care pur și simplu ți-a venit să plângi și chiar ai vrut să vorbești cu cineva despre asta?

Scuze..dar eu nu prea te cred.

     Cam cu greu mai poți plânge pe umărul cuiva. De ce?

Pai hai să o luăm cu începutul.

     Să zicem că te-ai certat cu cineva și ți-a părut cam rău de asta și ai simțit nevoia să vorbești cu cineva. Ai vorbit. Dar..normal că respectiva persoană ți-a înfățișat mai multor persoane gândurile tale. Supărat.. ai simțit nevoia să vorbești cu altă persoană respectiva întâmplare. Și.. același lucru.
     Evident, ai început să te îndepărtezi de oameni, iar atunci când ai o problemă ești nevoit să suferi singur. Simți că ești mai în largul tău. Dar de fapt nu e deloc așa. Niciodată nu te vei simți mai bine decât atunci când te descarci unei persoane. 

     De la faptul că unii chiar nu au nimic mai distractiv de făcut decât să-ți istorisească ție anumite sentimente care totuși ar fi trebuit să fie ceva mai secret, se ajunge la LIPSA DE ÎNCREDERE ÎN OAMENI.
     De aici se ajunge mai departe. La faptul că nu te mai încrezi deloc. La IZOLARE. Nu mai vrei să vorbești cu nimeni despre vreo ceva mai personal și nu mai crezi că există vreo cineva care îți poate fi într-adevăr prieten.

     Faptul că nu vei mai vorbi, va duce la LIPSA DE COMUNICARE. Sau lipsa de socializare. 

Toate aceste urmări sunt destul de grave.

     Însă nu-ți pierde speranța. O persoană te așteaptă așa cum și tu o aștepți pe ea. Doar ai răbdare și fii o persoană calculată în vorbe, limpede în gândire și deschisă în comunicare.

     Vei găsi acea persoană care o să-ți fie alături indiferent de situație, de care nu îți va fi rușine, care te va înțelege, care o să te ajute cum poate mai mult și căreia să îi spui orice fără să te întrebi dacă să o faci sau nu.

                                     Tu ai găsit acea persoană?

Dorințele

Cam târzior dar e prima postare pe 2015.
     Multe postări cu referire la faptul că anul acesta va fi altfel sau că vom uita anumite persoane, ne vom schimba..etc.
     Dacă într-adevăr simți nevoia să te schimbi. Simți tu faptul că ceva nu este în regulă la tine. Vrei să fii mai bun ca și om.
     Asta nu trebuie neapărat să o faci pentru că a început un alt an.. o poți face și cu alte ocazii. Cu ocazia că pur și simplu tu vrei și ai într-adevăr voința să o faci. Vrei să performezi ca și persoană, să te dezvolți ca și om, să vezi cum e mai bine, să alegi, să îi faci mândrii pe cei dragi, să nu îți mai simți sufletul atât de greu, să te cunoști mai bine, să performezi pe ceea ce vrei să te axezi în viață.
     Schimbarea nu e ceva rău. Dar să o faci doar când tu chiar simți asta, nu atunci când îți spune cineva. Doar tu știi cum e mai bine pentru tine. Familia. Prietenii în care ai cea mai mare încredere.
Noul an a fost să zicem doar o motivație pentru că e un ”nou început”. Contează doar ca tu să vrei.
Ce alegi?