Dimineața dă tonul zilei #2

     M-am trezit puțintel cam greu.. dar cu câteva planuri în minte.
De câteva zile fac sport dimineața în camera mea pentru că vreau să îmi mențin condiția fizică și pentru sănătatea mea.(mai ales acum că vara se apropie ușor, știți ce zic) Însă acum când am văzut ce frumos e afară, deja nu mai pot rezista și o să-mi fac exercițiile în aer liber, chiar dacă asta înseamnă să fac în curtea mea.
Am început să mănânc mai sănătos față de cât mâncam înainte și am realizat că fac exercițiile mai ușor. Deci, deja programul începe să dea roade.
Spre exemplu în dimineața asta am mâncat 2 oua fierte cu niște pâine prăjită pe care am pus feliuțe de șuncă presată. Mă simt perfect pentru a începe programul. Vremea e cu mine, așa că de ce nu?

Părinții și FACEBOOK-UL

     Am înțeles că mereu există acel conflict între generații, însă tipul ăsta nu se compară cu celelalte. Știți de ce? Pentru că ”noi suntem generația care a trecut de la televizorul alb-negru la telefoane super inteligente”- așa a spus un prieten de-al meu. În fine, nu e chiar chiar așa, mai mult părinții noștri au prins acele vremuri de la ”fără TV” la telefoanele astea super smart.
     Însă, este un aspect puțin cam deranjant nu doar pentru mine, ci și pentru toți cei ce au cam aceeași vârstă cu a mea. Nu știu cum să vă zic, dar părinții generației mele au o problemă cu FACEBOOK-UL. De ce? Nu știu. Cred că doar sunt geloși că ei n-au avut parte de așa ceva.
     Este de recunoscut faptul că nu se compară copilăria noastră cu a lor, dar nici a lor nu se compară cu cea a părinților lor, nici a noastră, când va veni vremea, nu se va compara cu cea a copiilor noștri și tot așa. Mai este de recunoscut și faptul că suntem într-un mod mai disperat sau nu, dependenți de tot ceea ce reprezintă tehnologie. Noi recunoaștem lucrul ăsta. Recunoaștem că nu putem să stăm prea mult fără să vorbim cu persoane dragi nouă, cunoștințe, să vedem ce a mai făcut o vedetă, un idol, o persoană pe care o admirăm mai mult sau mai puțin. Recunoaștem până și faptul că nu le putem lăsa nici măcar din mână.
     Bun, cu toate că recunoaștem toate astea, conștienți fiind, tot primim acele ”injecții” de la dragii noștri părinți sau adulți ce au o vârsta dublă față de a noastră. Adică înțeleg odată în glumă, a doua oară când a fost ceva mai serios gen nu ai făcut ceva ce te-au rugat și ai stat pe telefon, înțeleg și a treia oară când ești cu niște prieteni și mna, tre să zică, înțeleg și a zece mia oara când nu știu ce s-a mai întâmplat, dar totuși.
    E deja ceva plictisitor când o persoană adultă îți spune încontinuu ”toată ziua stai pe facebook” când tu te-ai uitat sa serial sau film, ”toată ziua stai pe mesaje” când tu de fapt nu ai mai pus mâna pe telefon și exact când erau prin preajmă ai primit o un mesaj pe facebook, sms, notificare, orice ce a provocat zgomot, ”toată ziua stai la telefon” când tu nu știu ce ai făcut toată ziua și stăteai în pat seara și te mai uitai la ce mai e nou pe net. Și muuulte alte exemple pe care mi le puteți lăsa și voi în comentarii, deoarece sunt 100% sigură de faptul că și voi ”suferiți” de aceleași ”injecții” mai mereu.
     Ceea ce nu prea mai înțeleg este că doar și ei fac cam același lucru ca și noi. Adică, în mare parte și adulții au cont pe facebook și mai mereu când stau un moment în pat deschid aplicația, sau altă aplicație, oricum ceva legat tot de tehnologie, când se plictisesc fac la fel și cam în orice activitate.           Diferența este că ei niciodată nu vor recunoaște că sunt într-un mod mai mult sau mai puțin intens dependenți de ceea ce se numește tehnologie.

Că tot am vorbit despre asta, vă invit pe blogul prietenului meu să vedeți câteva concepte despre această DEPENDENȚĂ <= click aici

Scriu ce simt #1

Uite și o postare de genul.

     Uneori simt să îmi exprim sentimentele prin scris dar într-un fel mă gândesc că ce rost ar avea.. doar pe cine interesează să citească cum mă simt eu etc. etc. etc. Dar o să generalizez putin situațiile și poate poate o să fie ceva interesant.. că tot am zis că pe acest blog să scriu despre tot și despre toate.

   Sinceră să fiu, am o stare cam nasoală și poate mă credeți sau nu, e din cauza unei melodii. Dar e prea frumoasă melodia ca să nu îi pot da repeat încontinuu. Dar nu degeaba o ascult. Dinainte aveam starea asta superbă.

     În fine, ai uneori senzația că pur și simplu ești un/o ratată. Sau mai bine zis replica mea ”un căcat”. Îți propui tot felul de chestii și pui suflet, te consumi, încerci și nu îți iese nimic. Eu oricum mereu am fost ceva mai ghinionistă. Foarte rar mi-au ieșit ca lumea niște idei. Mai mereu am fost refuzată. Dar cu toate astea încă încerc, încă sper, dar tot dezamăgită sunt de rezultat, pentru că nici măcar nu există. Am fost obișnuită să fiu refuzată, dar tot mă implic. Nu știu de ce.
     Cam cel mai nasol sentiment e când unele persoane de la care aștepți cam cel mai mare sprijin te considera cel mai mare căcat existent. Și staaai așa și te uiți în gol, nu vorbești, nici nu gândești ceva anume. Pur și simplu pierzi timp așa cum ai făcut cam toată viața până acum.

Karla, locul perfect pentru rochia perfectă

     Sunt o fire foarte ciudată atunci când vine vorba de haine. Foarte rar îmi place o haină la maximum, mereu găsesc defecte sau un mic detaliu ce ma face să renunț la o haină atunci când sunt pe cale să mi-o achiziționez. Ei bine, în curând voi merge la o petrecere cu prietenii mei și habar n-aveam cu ce să mă îmbrac. Rochiile vechi parcă nu mă mai încântau așa de tare. Voiam ceva simplu de data asta și să nu fie foarte scump.
     Mama mea este un mare maniac când vine vorba de haine. (Cred că de la ea moștenesc talentul ăsta, shh!) Și când am venit de la școală o văd cum se uită în oglindă și se admiră într-o rochie nouă și îmi spune:
-Uite. Am comandat asta de le KARLA!
-De unde?
-Serios? Eu știu magazinele de haine de calitate mai bine decât tine? Intră pe rochii Karla.ro , uite-te să vezi ce rochițe superbe are și nici măcar nu depășesc 100 de lei iar comanda ajunge imediat!
 Oh, mama! Făcătoarea de minuni!

     Nici nu m-am mai schimbat de uniforma ”superbă” a liceului și am deschis imediat laptopul și am accesat pagina. Nu a durat mai mult de 10 secunde să îmi aleg rochia pentru petrecere.

Aceasta e rochia pe care mi-am ales-o

     Mi se pare perfectă. E simplă, exact cum plănuisem să-mi iau, de calitate și la un preț super! Totuși, a fost puțin cam greu să aleg între rochia asta și alte modele pentru că sunt SUPERBE și nu știu cum de în sfârșit am găsit un site în care să găsesc atâtea articole vestimentare pe gustul meu. Pantaloni, topuri, rochii, Din fiecare categorie am câteva articole preferate. Deci nu doar unul, ci câteva. 

     Voi apela la acest site atunci când voi avea nevoie pentru o ocazie specială și nu numai, pentru că este perfect. Vă sfătuiesc și pe voi.

     Mulțumesc mama că mi-ai luminat ziua și m-ai ajutat (ca de fiecare dată). Cine a spus că ”ceva nu este dispărut până când spune mama că nu-l găsește”, nu a fost prost și nici beat!

Attraction - Old Passion

N-ai auzit încă de Jingle?!

     Ca și orice persoană pasionată de modă, în fiecare zi accesez tot felul de site-uri ce au în stocuri sau doar prezintă diferite articole vestimentare. Însă, am observat acum câteva zile că accesez cam aceleași site-uri și chiar criticam puțin aspectul lor, modul de căutare al produselor, pozele, tot ce cuprindea site-ul respectiv. Voiam ceva mai diferit, ceva ce nu mai văzusem până acum și parcă cineva îmi ascultase dorința, deoarece, tot umblând printre toate acele cărări ale mărețului internet, am găsit exact ce îmi doream, și anume Jingle! Primul meu gând care a fost când am deschis site-ul a fost ”WOW! Asta e!”

    Pe lângă design, poze și toate celelalte aspecte, am descoperit un nou motor de căutare care mai e și pur românesc! Asta chiar nu am mai văzut până acum. Doar scrii ce îți dorești și o multitudine de articole umplu pagina din fața ta. Nu mă refer să selectezi culoarea, tipul de articol și ce îți mai impun celelalte site-uri. Spui liber ce îți dorești și ți se oferă! Sunt prezentate toate articolele ce corespund cerințelor tale din toate site-urile. (paleta de culori m-a impresionat cel mai mult)
     Spre exemplu, de la un timp am o obsesie pentru rochii, iar primul meu gând a fost să caut asta și doar am scris ”ROCHIE ALBASTRĂ” și BAM! Atâtea modele! Atâtea nuanțe de albastru! Deja am găsit rochia pe care vreau să o port la majoratul unei prietene. Atât de repede!

Rochia perfectă pentru o ocazie specială

Rochie ce se potrivește atât la o ocazie cât și la o plimbare în aer liber

     Se pare că producătorii s-au gândit și la prădătorii de reduceri. Poți căuta spre exemplu ”FUSTE LA REDUCERE” sau orice alt articol și cele mai mici prețuri ale unor produse de o calitate incredibilă îți sunt prezentate. (sincer, asta mi-a plăcut super mult!)

Școală sau plimbare? E perfectă!

Fustă pentru orice tip de ieșire la un preț super!

     Nu-i așa că deja v-am stârnit curiozitatea? Ca să vă convingeți mai bine verificați și singuri și nu veți regreta acel moment.

 Pentru că un singur moment îți e de ajuns pe site-ul Jingle.ro și garderoba ta este completă!

De ce neapreciați?

     Într-una din zilele trecute am observat ceva cam anormal, părerea mea.
În timpul unei ore la școală, profesoara ne-a cerut să spunem câteva informații despre o anumită personalitate. Un elev a ridicat mâna, l-a numit și a spus o frază iar profesoara i-a răspuns pe un ton sec și o privire superioară : ”N-ai spus nimic.”
     De ce nu se apreciază nicio fărâmă de bine?
Adică dacă ii adresezi elevului 10 întrebări iar el nu răspunde la 3, nota 5. Și îți mai și spune ca e notă mare. Păi în momentul acela, nu e evident că acel elev nu mai are niciun interes pentru respectiva materie? Ce spune? Că mai bine nu se mai stresează deloc și să-i pună 4 și să știe că l-a meritat, decât 5 și se chinuie atât ca să îi demonstreze cui? Lui? Sincer nu. Pentru că dacă vrei să-ți demonstrezi ție faci din ambiție, cu plăcere, fără să aștepți vreo răsplată de la cineva anume. Deci? Îi demonstrează până la urmă unui cadru didactic care vine cu nervi la oră, ți se crede superior, nu are absolut niciun chef și lista continuă. Și uite așa, din cauza unui profesor, tot interesul tău pentru o materie care este interesantă (pentru că toate materiile au o fărâmă de interes) se scuuurge încet încet până nu mai rămâne nimic.
     Apoi spune că noi, generația de azi, nu mai avem pic de interes pentru carte, că nu a venit nimeni niciodată să o întrebe de olimpiadă. Păi dacă tu ești atât de distantă cu elevii, cum vrei ca ei să își dorească așa ceva? Dacă tu te crezi atât de superioară și îi faci să se simtă atât de inutili în preajma ta, cum vrei ca ei să-ți ceară ajutorul? Doar întreb.
Tot acum câteva zile un coleg și-a spus opinia în legătură cu ceva, iar ea a zis ”Tu mă corectezi pe mine?” Exemplul ăsta, zic eu, e suficient să vă dați seama cam cum stă treaba. Adică tu, elevule, ești un nimeni față de mine care am făcut facultate și am dat examene. Tu nu știi nimic, de ce vorbești? De parcă sunt eu de vină, ca elev, ca am 16 ani și că abia acum învăț lucruri noi.
     Eu știam că avem dreptul la liberă exprimare, la opinii, că avem dreptul să spunem orice gândim. Nu. Că e posibil să rămâneți corigenți. Vi se pare normal?
Nu spun că așa sunt toți profesori. Spre exemplu am o profesoară care este total opusul. E atât de drăguță și răbdătoare, explică până și un cuvânt banal căruia nu îi știi conotația, e deschisă, bine dispusă mai mereu, cu zâmbetul pe buze, corectă la note. Îți e drag să stai la ora ei.

Eu așa consider că ar trebui să fie un profesor.

Voi de ce credeți că nu suntem apreciați de către profesori? Vi se pare normal?